Așa suntem… serioși în felul nostru, luptători tot în felul nostru… Dacă ea te acceptă aşa cum eşti, tu de ce nu poţi să faci acelaşi lucru în ceea ce o priveşte? Tu ai personalitatea ta, ea pe a ei… Să nu ceri niciodată unui om să se schimbe pentru tine, dacă iţi convine de el aşa cum e, atunci acceptă-l. În caz contrar, nu te gândi că poate... poate se rezolvă lucrurile, poate merge şi aşa, poate se mai schimbă... Nu există “poate”. Există doar lucrurile concrete. Dacă crezi că nu poţi trece peste anumite lucruri, atunci renunţă.
De fapt, în esenţă, de aici porneşte iubirea. Când două persoane se întâlnesc, se plac sau nu. Prima impresie are şi ea rolul ei, chiar dacă poate nu e întotdeauna cea pe deplin corectă. În cazul în care se plac.. ei bine, vor ajunge ca, pe parcurs, să se descopere unul pe altul, să se cunoască. Există însă diferenţe. Întotdeauna. Mai semnificative sau mai puţin semnificative. Şi poate că cele pe care le consideri tu foarte puţin semnificative să conteze în unele momente mai mult decât ţi-ai fi imaginat vreodată. Aşadar, gândeşte-te bine. În viaţă, sunt foarte puţine cazurile în care între două persoane există asemănări foarte mari, fără diferenţe notabile. Mai bine zis, cu diferenţe aproape inexistente. De aici apar conflictele. Neasemănarea in gândire, acte, percepţii. Oamenii nu se acceptă pe deplin unul pe celălalt, dar hotărăsc să-şi continue viaţa împreună. Cea mai mare greşeală, aş spune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu