De cele mai multe ori, a fi student în România nu este un motiv de mândrie... Pentru că sistemul din ţara noastră lasă foarte mult de dorit şi pentru că e foarte trist că nu ne mai sunt apreciate eforturile, valoarea...
Cică suntem membri UE.. Ei bine, nu merităm acest statut. Nu putem spune că ne aliniem standardelor şi profesionalismului Uniunii (imperfect ,de altfel, şi el), nici în ceea ce priveşte un sfert din criterii! Pentru că în România nu prea este căutat profesionalismul, suntem înapoiaţi în fapte, în gândire, în aspiraţii...
Deşi de vreo 21 de ani am trecut la democraţie, ceea ce e în esenţă o schimbare majoră, tot comunişti am rămas, egoişti, învechiţi din multe puncte de vedere. Nici sistemul educaţional nu se lasă mai prejos. Pentru că, da, sunt studentă, iar ceea ce vad în jurul meu e.. o anarhie totală :| . Cuvinte prea dure, dar adevărate. Sunt dezamăgită profund.
Ne-am obişnuit cu ceea ce avem, cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi nu avem capacitatea, şi nici voinţa de a schimba ceva. Ne lovim de un zid de netrecut, de nedărâmat. Şi asta pentru că, pe de o parte, deşi nu ne dăm de fiecare dată seama, noi îl susţinem, noi îl întărim. Asta e România, suntem o ţară deloc receptivă la nou, la schimbări radicale, la schimbări în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi, concepţiile, mediul în care trăim în ansamblu... Iar lucrurile astea tot nouă ne dăunează, fie că realizăm sau nu.
Trecând iaraşi la subiectul educaţional, problema pleacă de ... jos, dacă pot să spun aşa. Încă din şcoala primară primim "informaţii defectuoase". Nu suntem învăţaţi ceea ce trebuie. Poate că suntem deştepţi mulţi dintre noi, dar nu pot afirma că la fel de mulţi suntem şi isteţi. Materia predată, în sine, poate că o învăţăm, o tocim, sau o reţinem pur şi simplu, dar nu punem accent, din păcate, decât pe acest lucru. Orele de cultură civică sau de psihologie nu sunt luate aproape niciodată în serios, deşi ele sunt cele mai importante, aş spune eu. Pe elevi nu îi învaţă nimeni de mici "a fi oameni", a avea principii solide, a fi receptivi "la nou, dar la bun", a dărui şi altora ceea ce li se oferă mai bun, mai pozitiv... Şi astfel ajungem în liceu şi în facultate nişte încuiaţi, absolvim, ne găsim un job. Unii se întorc în sistemul educaţional. Şi ce altceva să-i înveţe pe alţii decât ceea ce au fost învăţaţi şi ei, la rândul lor?? Un mare cerc vicios care se tot roteşte, nu se ştie până când. Poate până când ne unim toţi forţele să schimbăm ceva. Din nefericire, suntem prea puţin curajoşi să facem acest lucru. Asta e România. Pur şi simplu.
Asta nu înseamnă că nu sunt şi oameni destupaţi la minte. Dar cum am spus, prea puţini. O mare admiraţie pentru cei ce se hotărăsc să facă schimbări majore în ceea ce priveşte propria viaţă, de exemplu cei ce obţin burse în străinătate. Bravo! Aveţi ocazia să vedeţi şi altceva, să vă treziţi la realitate, să vă realizaţi, să puteţi spune într-un moment al vieţii: "Da, eu chiar am facut ceva în viaţa asta!".
Sper doar ca acestor oameni cu astfel de iniţiative să.. nu li se taie craca de sub picioare, cum se obişnuieşte pe la noi.
Ca o mică-mare concluzie... Mesajul meu este "HAIDEŢI SĂ SCHIMBĂM ROMÂNIA!"
Ar putea fi foarte bine şi subiect pentru o nouă campanie naţională. Mobilizatoare. Radicală. Din păcate, un pic nerealizabilă :(
Dar eu AM curaj!
VOI AVEŢI???
