De-ai fi...

O barcă în mijlocul mării de-ai fi,  

Eu aş fi valul, cu dragostea mea să te-nec,  

Să fii lângă mine mereu mi-aş dori,  

Viaţa pe veci lângă tine s-o petrec.


O floare de-ai fi în mijlocul câmpiei,  

Eu aş vrea să fiu Pământul, să te susţin,  

Să fii sursa vieţii, iubirii, bucuriei  

Şi mereu pe-un piedestal să te ţin.


De-ai fi în văzduh un fulg de nea,  

Eu aş vrea să fiu vântul care te poartă  

Spre nemurire şi fericire. Sclipirea ta să-mi dea  

Un impuls, putere să merg mai departe.


De-ai fi Pământul întreg pe care noi stăm,  

Un copac aş vrea să fiu, să-mi înfig rădăcinile  

Adânc în sufletul tău şi să nu aflăm  

Decât liniştea în doi, să moară suspinele.


Iar eu, de-aş fi zâmbetul din colţul gurii tale,  

N-aş mai pleca de-acolo deloc.  

Să te fac fericit, să-ţi aşez pe-a ta cale  

Perle de fericire, miresme din floare de soc.


De-aş fi o lacrimă ce obrazul ţi-l inundă  

În clipe de tristeţe deplină,  

M-aş transforma-n surâsuri, în iubire profundă,  

Să-ţi alung supărarea, să nu mai port vreo vină!