joi, 19 mai 2011
Valoarea de langa noi
E asa o mare bucurie sa mai descoperi cateodata oameni valorosi, care impartasesc ganduri si conceptii superioare, incat te invadeaza o stare de melancolie, de bucurie totodata, extaz chiar! :) Nici nu te astepti sa gasesti aceste insusiri intr-un om din preajma ta, pe care-l stii de o buna perioada, care locuieste in aceeasi comunitate cu tine, pe care-l vezi frecvent, dar pe care, din pacate, nu ai avut ocazia pana in acel moment sa-l descoperi indeaproape, sa-i descoperi superioritatea gandirii, la nivelurile cele mai inalte la care poate ajunge. Iata asadar ca simtamintele superioare se pot regasi in oameni la care nici nu te asteptai, cu totul intamplator, spre marea noastra bucurie. Acest lucru este o dovada ca societatea din zilele noastre inca mai are valori, desi nu s-au afisat pana acum, sunt in anonimat si pe care multi dintre noi nu-i putem intelege, nu avem capacitatea de a-i descoperi si a-i inalta pe treptele cele de sus, mult cuvenite. De ce? Poate si din invidie, dar mai ales din ignoranta, biete suflete ratacite ce suntem!
marți, 10 mai 2011
Hai cu mine!
Dă-mi mâna ta şi haide să plecăm... Undeva, nu ştiu exact. Departe de aici. Să ne acordăm un timp ce nu va fi niciodată suficient pentru noi, pentru a noastră iubire. Să plutim împreună deasupra norilor; nori care să ne fie punte de legătură între lumea de jos, banalul, şi aspiraţiile cele mai înalte... ce nu orice pământean le poate avea... punte între banal şi sublim, absolut, nefiresc... punte între nişte simpli trecatori prin viaţă, care nu-i vor cunoaşte niciodată sensul, şi îngeri... fiinţe superioare... noi, făcând parte dintr-un întreg ce nu poate fi destrămat, dintr-o inimă ce nu poate fi înjumătăţită, dintr-un univers necunoscut, invincibil şi plin de mister...
Haide deci să transformăm efemerul în eternitate, întunericul în lumină, banalul în unicitate, apusul în răsărit... Vreau să te învăţ să simţi sunetele, să vezi universul în întregul lui, să auzi glasul fericirii... Să nu simţi niciodată singurătatea, teama, neputinciozitatea... Haide să spunem „da” amândoi, într-un singur glas, vieţii pe care o vom trăi într-un vis, protejaţi de fantezie, încălziţi de căldura misterelor descoperite, parcurgând un drum numai al nostru, plin de flori, nestemate, amintiri ce nu mor niciodată...
Nu spune nimic... Doar hai cu mine!
21. 01. 2011
Omule trecător!
De ce eşti oare trecător? De ce amprenta crudă-a vremii
Se tipăreşte-aşa de clară pe fruntea ta, nefericite?
De ce, cuprins de deznădejde, te laşi pradă, trist, durerii?
Şi nu te laşi sedus, orbit, de mrejele vieţii iubite?
Pe fruntea ta e scris speranţă! Dar tu eşti orb! Nu vezi făclia
Ce simţurile-ţi încălzeşte şi-ţi luminează nemurirea!
Oricât de tristă soarta-ar fi, de dură şi-nfricoşătoare,
Încrederea s-o ai mereu, ea-ţi va aduce alinare!
Părul cărunt, fruntea pierdută, ridurile ce-o brăzdează
Înseamnă viaţă-atata timp cât inima jună păstrează!
Fii vesel, omule iubit! Deşi e timpul trecător,
Sufletul nu-ţi veştejeşte; el este sfânt, nemuritor!
27 aprilie 2011
Rândurile acestea sunt nepreţuite! Păstrează-le vii!
Dezamăgire
Înc-o dezamăgire
Mi-amărăşte inima,
La fel ca până azi
Doar din cauza ta.
Mă simt pierdută-acum,
Am încetat sa sper...
Nu-mi mai doresc nicicând
Vreo zi ca cea de ieri!
Nu-mi mai doresc să plâng,
Oricum nu mai am cum,
Lacrimile-au secat,
Nu mă întorc din drum!
A fost frumos ce-a fost,
Să te am lângă mine,
Să mai zâmbesc puţin
Doar în zilele bune.
În rest, îţi zic, mi-ajunge!
Am suferit destul!
Cum oare-aş mai putea
Să te mai iert acum?
Rămâi în lumea ta,
Cu viciile tale,
Eu îţi doresc din suflet
Cu tine împăcare!
Să-ţi dai tu seama bine!
Oricât o sa trăieşti,
Alta, aşa, ca mine
Tu n-o să mai găseşti!
27 aprilie 2011
thoughts 22.10.2010
Ma privesc si … stiu ca suna ciudat, dar... cine sunt?? Cand ma uit prea atenta la chipul meu, ma vad diferita, vad o “ea” ce nu sunt eu, vad o persoana care stiu ca vrea altceva, care stiu ca se gandeste la altceva, care viseaza la ceva diferit, undeva departe, candva... Rad si imi imaginez ca poate a ramas in mine ceva din viata anterioara, de aceea cateodata nu ma recunosc. Complicata sau nu, fericita sau nu, viata oricum e o infruntare care necesita curaj, resemnare si... multa rabdare sa dai de capat enigmelor... ca aceasta, de exemplu...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)