De ce eşti oare trecător? De ce amprenta crudă-a vremii
Se tipăreşte-aşa de clară pe fruntea ta, nefericite?
De ce, cuprins de deznădejde, te laşi pradă, trist, durerii?
Şi nu te laşi sedus, orbit, de mrejele vieţii iubite?
Pe fruntea ta e scris speranţă! Dar tu eşti orb! Nu vezi făclia
Ce simţurile-ţi încălzeşte şi-ţi luminează nemurirea!
Oricât de tristă soarta-ar fi, de dură şi-nfricoşătoare,
Încrederea s-o ai mereu, ea-ţi va aduce alinare!
Părul cărunt, fruntea pierdută, ridurile ce-o brăzdează
Înseamnă viaţă-atata timp cât inima jună păstrează!
Fii vesel, omule iubit! Deşi e timpul trecător,
Sufletul nu-ţi veştejeşte; el este sfânt, nemuritor!
27 aprilie 2011
Rândurile acestea sunt nepreţuite! Păstrează-le vii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu